Bazilica paleocrestina

In apropiere de faleza inalta a portului din Constanta, pe strada Traian, partial sub cladirea Colegiului National „Mihai Eminescu”, se ascund ruinele unei bazilici paleocrestine, din care intamplator s-a descoperit, in jurul anului 1960, numai cripta de sub altar. Aceasta s-a pastrat destul de bine, dupa descoperire fiind consolidata si amenajata impotriva distrugerilor. Pe opt trepte de piatra, zidite intr-un culoar lung de 3,20 m si larg de 0,83 m, situat pe latura de vest a criptei, se coboara la 2,50 m adancime fata de nivelul solului actual, unde se afla o intrare inalta de 1,66 m si larga de 0,80 m, cu chenarul din lespezi mari de piatra cioplita. In pragul de sus si de jos se vad scobiturile pentru usa, iar muchia interioara a tocului din dreapta este tocita, indiciu al unei folosiri indelungate. Pe aici se paseste in interiorul criptei propriu-zise: o incapere dreptunghiulara, cu laturile de N si S de cate 6,15 m, cele de E si V de cate 3,75 m si cu tavan boltit. Aproximativ 2/3 din partea de V a criptei o constituie o incapere destul de bine pastrata, cu dimensiuni de 3,70 x 3,75 m si inaltimea maxima de 2,32 m (in mijloc), pe ai carei pereti laterali (de N si S) se mai pastreaza o buna parte din tencuiala pictata cu rosu, verde si galbui, culorile fiind insa foarte mult sterse, pe alocuri abia distingandu-se.

Pictura este alcatuita in jumatatea inferioara a peretilor, din chenare dreptunghiulare mai mari, iar in jumatatea superioara si la baza boltii, din chenare mai mici, in care se afla crengute si flori. In restul de aproximativ 1/3 din partea de E a criptei (2,45×3,75 m) sunt zidite trei morminte boltite, in forma de nise, fiecare cu inaltimea de 1,68 m si largimea de 0,90 m. Pe peretii lor se mai pastreaza resturi de tencuiala neslefuita, fara nici o urma de pictura. In peretele de S si respectiv de N al mormintelor laterale, aproximativ la jumatatea inaltimii, sunt scobite doua nise mici pentru opaite, necesare iluminarii. Inauntrul criptei s-au gasit doua fragmente de placi de marmura alba-vinetie, unul decorat cu semnul crucii suprapunandu-se cu un glob (crucea care fixeaza planeta), iar celalalt cu o pasare intr-un chenar trapezoidal – un porumbel. In crestinism, precum si in alte culturi, porumbelul simbolizeaza pacea, dar are si alte interpretari. Potrivit traditiei slave, sufletul se transforma intr-o turturea la moarte, iar in multe alte religii, incluzand hinduismul, porumbelul este reprezentantul sufletului. Duhul Sfant al crestinismului este uneori intruchipat intr-un porumbel, asemeni apostolilor. Porumbelul provenea de la amvonul ce se afla deasupra, in bazilica.

Datata in a doua jumatate a secolului al IV lea d.Hr., basilica ar fi indeplinit, conform specialistilor, functia de episcopie a orasului in secolul amintit. Doctorul in istorie Constantin Chera, de la Muzeul de Istorie Nationala si Arheologie din Constanta, explica: „Ne gasim in prezenta unei basilici, una dintre cele sapte basilici ale Tomisului, construita de unii dintre primii crestini din Tomis. Dobrogea este unul dintre primele tinuturi crestinate. Apostolul Andrei a adus numele Mantuitorului in tinutul Pontic, iar basilica este dovada prezentei aici a primilor crestini. Un simbol este crucea sfanta, iar un alt simbol crestin este un porumbel, fragmentat bineinteles. Este unul dintre cele mai importante simboluri crestine”.

Din pacate, monumentul sufera o degradare agresiva si continua. Cripta pictata, in care se odihneau trupurile neinsufletite ale clericilor primei episcopii a Tomisului, nu este izolata corespunzator, astfel incat nu este ferita de variatiile de temperatura si nici de umezeala. Caramida, dar si fresca sunt tot timpul ude din cauza condensului. Iata de ce pretioasa pictura, asemanatoare cu cea de la mormantul Hipogeu, se distruge vazand cu ochii. Basilica nu este inclusa in vreun traseu turistic si nu este promovata in niciun fel.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *