Biserica „Adormirea Maicii Domnului”

Biserica Ortodoxa „Adormirea Maicii Domnului” este una dintre cele mai vechi biserici din oras, fiind ridicata ridicata in perioada 1904 – 1908 de catre locuitorii satului Anadolchioi.

Arhitectul bisericii a fost G. Mandrea, iar stilul arhitectural este bizantin romanesc. Piatra fundamentala a fost pusa in ziua de 3 octombrie 1904 iar sfintirea bisericii a avut loc in anul 1908. Constructia bisericii s-a executat in regie proprie, aproape tot materialul fiind daruit de enoriasi si alti crestini din Constanta. Planul constructiei a fost intocmit de inginerul Dimitrie Banescu, seful serviciului tehnic al judetului Constanta. In anii 1952, 1958, 1964 si 1965 s-au facut reparatii generale la acoperis, instalatia electrica si trotuare. Clopotnita este separata de cladirea bisericii si a fost construita in anul 1926, avand schelet din fier.

Din punct de vedere arhitectonic, biserica „Adormirea Maicii Domnului” are forma de cruce, cu o turla mare pe mijloc zidita din piatra si caramida si acoperita de tabla. Biserica este considerata monument istoric de interes national precum si o bijuterie a municipiului Constanta datorita interiorului pictat in tehnica fresco si a ornamentelor realizate cu migala. Catapeteasma este realizata din lemn sculptat si bogat decorata cu motive vegetale, lucru rar intalnit la bisericile ortodoxe. Pictura murala in ulei a fost executata in jurul anului 1914 de catre pictorul Gheorghe Marinescu, elev al marelui Nicolae Grigorescu, in stil renascentist. In interior pot fi admirate vitraliile unice in Constanta, executate de Hogo Gross, la fabrica de oglinzi si vitralii din Bucuresti. Exteriorul este decorat cu mozaic, in suprafata de 60 mp, care a fost realizat intre anii 1999-2000 de catre Gheorghe Firica, presedintele Uniunii Artistilor Plastici, filiala Constanta, si Marian Deaconu.

Pictura a fost renovata in 1930 si spalata in 1947 si 1962, ultima oara lucrurile fiind efectuate de un colectiv de pictori format din Ion Muscelean, Iuliu Goler si preotul Constantin Lembrau.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *