Casa Cananau

La 13 august 1913, fostul primar conservator al Constantei, Titus Cananau obtine autorizatie de constructie pe terenul sau din bulevardul Elisabeta. Cladirea, conceputa dupa proiectele arhitectului Victor Gh. Stefanescu, sub influenta eclectismului european, prezinta si elemente neoromanesti, iar ornamentatie Art Nouveau.

Dispune de elemente volumetrice deosebit de interesante si ornamente simple, sobre. Partea laterala stanga este iesita in rezalit, cu un bowindow semicircular cu friza decorata cu frunze de castan in care se deschide o fereastra si o usa incadrata in arc frant. In partea dreapta se afla o mica loggie cu doua coloane scurte, masive, cu capitel ornamentat cu imposta si doua vase de piatra. Etajul partii drepte a cladirii cuprinde un balcon cu usa si fereastra, un vas mare de piatra cu o friza in relief si un horn inalt de piatra, in stil gotic, in prelungirea fatadei, cu contraforti si aplice de fier in forma de floare de crin. Coltul drept al cladirii e rotunjit iar fatada laterala prezinta ferestre dreptunghiulare cu baghete si ferestre semicirculare la etaj. Compozitia asimetrica este specifica caselor feudale.

Parterul era grandios si avea trei intrari: una principala, chiar prin fata (astazi aceasta este blocata si aici exista acum o logie spre strada), una laterala, cu acces tot din b-dul Elisabeta si una posterioara, cu acces de pe Str. Luntrei. Intrarea principala era folosita numai in cazuri de protocol, in mod curent se folosea intrarea laterala de unde, prin intermediul a catorva trepte se ajungea intr-un hol imens avand pe fundal o scara grandioasa ce urca la etaj. De-o parte si de alta a acestui hol se aflau un salon si un birou – spre strada, iar spre spate – bucataria + sufrageria , un grup sanitar, o camera pentru servitori si o scara secundara cu accese spre demisol sau etaj. Etajul avea doua dormitoare mari spre strada, cu o baie comuna intre ele; din holul cu scara principala se ajungea la alte doua dormitoare, iar in spate exista un atelier fotografic avand si o mica camera obscura, inca o baie, camera servitorilor si scara secundara pe care se putea accede si in pod. Cosurile de fum ale sobelor si semineelor sunt si ele foarte inalte si intra in compozitie cu acoperisul, intreaga volumetrie dandu-i cladirii un aer semet.

Detaliile acestei cladiri dau o unitate in diversitatea de elemente ale fatadelor. Tamplaria cu forme dreptunghiulare alterneaza cu forme terminate in bolta. Inaltimea mare a etajului permite ca golul boltit de la etaj, cu acces la terasa-balcon dinspre strada, sa fie inscris intr-o mini-nisa care se termina cu un arc frant. Placajul de piatra al cladirii urca pe hornuri printre tiglele-solzi ale acoperisului, cele doua coloane solide ale porticului de la intrare (astazi transformat in logie) sustin balconul din axul central. Compozitia e completata de vasele ornamentale masive, de colturile rotunjite, de bovindoul salonului de la parter care se termina cu un balcon semioval ce contine frize decorative avand ca motiv frunze de castan, dand o imagine romantica a unei case cu o priveliste extraordinara spre mare.

In perioada comunista cladirea a fost nationalizata, aici functionand mai intai Banca Nationala, o gradinita, apoi Consulatul Chinez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *