Cetatea Sacidava

Intre localitatile Rasova si Dunareni, pe un deal inalt de pe malul drept al Dunarii, in punctul Musait exista o fortificatie a limes-ului scythic, cu mai multe faze de dezvoltare, avand o evolutie neintrerupta de la inceputul secolului al II-lea p.Chr. pana in primul sfert al secolului al VII-lea p.Chr. Castrul roman a fost construit pe teritoriul unei foste cetati dacice a tribului sacilor, care se pare ca a fost capitala regelui acestora, Roles, aliat al lui Octavian Augustus. Numele de Sacidava este cunoscut din izvoarele literare antice si a fost confirmat de descoperirile epigrafice. Identificata de Vasile Parvan a fost insuficient cercetata, pana in anul 1969. Cercetarile arheologice au continuat, cu unele intreruperi, pana in 1980. In ultimii trei ani s-au facut interventii de mica amploare in fortificatia de aici.

Sacidava avea un plan rectangular, cu laturile lungi de 125m, care inchideau o suprafata de aproximativ 4 ha. Zidurile aveau grosimea de cca 2m, iar turnurile sunt rectangulare. In fortificatie si-au avut garnizoana in secolul al II-lea Cohors IV Gallorum si, probabil, din vremea lui Hadrian, Cohors I cilicum sagittariorum milliaria, iar mai tarziu o vexillatio din legio II Herculia de la Troesmis (Iglita); ulterior, in secolele IV-V a campat aici o cuneus equitum scutariorum.

Un mare incendiu si o distrugere masiva sunt legate de secolul al III-lea, dar sudul fortificatiei nu a fost atins. S-a lansat ipoteza ca atacurile gotice de la mijlocul acestui secol au fost cauza distrugerilor. In secolul IV a avut loc o refacere a incintei pe latura vestica si o extindere a cetatii spre sud prin ridicarea unei noi incinte. Sfarsitul secolului al IV-lea este legat de o noua incendiere masiva. Secolul al V-lea este o epoca de repetate reconstructii, arheologic constatandu-se straturi puternice de arsura si cenusa. Este vremea cand pe teritoriul Scythiei au loc raiduri ale triburilor germanice si hunice. Refacerea si inflorirea cetatii de la inceputul secolului al VI-lea sunt intrerupte de un mare incendiu, legat probabil de atacul kutrigur din anul 559. Nivelul urmator al acestui secol, cu refacerile de pe latura sudica a incintei, este datat in a doua jumatate a secolului VI. Ultima etapa de vietuire intre zidurile Sacidavei se desfasoara intre anii 602-620. Chiar dupa dezafectarea incintei se constata o locuire sporadica de tip romano-bizantin, care dispare prin parasirea acestor locuri de catre ultimii locuitori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *