Incinta Romana si Romano-Bizantina

Asa cum ne informeaza o inscriptie, zidul de incinta a fost refacut in secolul al II-lea din ordinul guvernatorului provinciei Marcus Valerius Bradua, dar si din aceasta refacere s-a pastrat prea putin. Ceea ce cunoastem si a fost descoperit in urma sapaturilor este zidul construit in vremea romana tarzie. Historia Augusta cronica oficiala a Imperiului Roman, aminteste ca imparatul Gallienus (253-268) a trimis doi arhitecti din Bizant, pe Cleodamos si Athenaios, sa refaca fortificatiile oraselor de pe coasta dobrogeana a Marii Negre. Incinta, construita probabil de acestia, a urmat dupa cat ne putem da seama traseul incintelor anterioare, incluzand chiar pe alocuri portiuni mai bine pastrate ale acestora. Ea inchidea o arie trapezoidala a carei baza mare era construita pe tarmul inalt al marii. Celelalte trei laturi, de nord, de vest si de est, mergeau in linie dreapta intalnindu-se sub unghiuri de deschideri diferite. Pe laturile de nord si vest, sapaturile mai vechi au identificat si o serie de turnuri patrulatere exterioare. pe latura de nord s-a putut constata ca turnurile ritmau relativ regulat curtina. In coltul de nord-vest este situat un turn, de asemenea patrulater, caracter specific, se pare, pentru tipul de fortificatie obisnuit de cei doi arhitecti bizantini. Aceasta particularitate se mai intalneste la Histria si Argamum. Zidul, gros in jur de 2 m, este construit din mari blocuri de piatra cioplita, dispuse regulat dupa ordinea pseudo-isodomon. Paramentul interior este adesea o replica foarte asemanatoare a celui exterior. Pe alocuri, mai ales la baza zidului, se disting portiuni cu alt caracter – blocuri inguste si lungi, cu bosaje proeminente, dispuse in asize relativ omogene – care ar putea fi eventual resturi ale vechii incinte a lui Marcus Valerius Bradua, inglobate in incinta mai noua.
Pe latura de vest, in apropierea coltului de nord-vest, era situata o poarta mica. Se pare ca poarta principala, flancata de turnuri, era situata pe latura de sud.

Intr-o vreme mai tarzie, constructiile orasului s-au apropiat adosandu-se de incinta. Este si cazul bazilicii din coltul de nord-est al cetatii. Aceasta ocupa o arie quasi-rectangulara, limitata spre sud de o strada pavata cu dale din calcar si cu canal de scurgere pe centru, iar spre est si vest de cate un zid care o separa de alte complexe arhitectonice.
Ansamblul bazilicii se compune din trei parti: bazilica propriu-zisa, atrium-ul si palatul, toate dispuse transversal pe axa principala a complexului. Acesta dateaza din secolul al V-lea, dar forma in care s-a pastrat este de fapt rezultatul a doua transformari succesive, ultima datata in secolul al VI-lea.

Bazilica de tip „Sirian“
Incercare de reconstituire a complexului architectural (arh. Dinu Theodorescu)

Zidurile principale, care-l limiteaza si unitatile construite din interiorul lui sunt realizate din mari blocuri de piatra, ingrijit cioplite apareiate ca un opus quadratum. Zidurile interioare care impart unitatile in incaperi sunt construite din mici blocuri paralelipipedice din calcar. La fel si pilastri din colturile impluvium-ului atrium-ului, la care insa zonele din asize de piatra alterneaza cu asize de caramida – opus mixtum.

Bazilica de tip „Sirian“ din cetatea Callatis
(pilastri construiti in tehnica opus mixtum)

Bazilica propriu-zisa, servind ca lacas de cult crestin, orientata neobisnuit nord-sud, are un plan general relativ rectangular, este pavata cu dale de calcar, fiind impartita transversal in doua spatii: spre nord un spatiu important impartit in trei nave prin doua siruri de coloane, iar spre sud alt spatiu mult mai ingust, impartit in trei incaperi, dintre care cea centrala avea functia de altar, iar cele laterale foloseau drept sacristii. Acoperisul bazilicii era realizat probabil in sarpanta, cu frontoane triunghiulare de zidarie spre est si vest si cu partea centrala corespunzand navei centrale si altarului, suprainaltata pentru a asigura luminarea interiorului. Accesul in bazilica se facea din atrium printr-o poarta principala prevazuta, probabil, cu un portal de piatra profilata, situat in mijlocul peretelui exterior al laturii de est. Sacristia estica comunica printr-o poarta mica cu culoarul de sud al atrium-ului. La randul lui, atrium-ul, situat la un nivel mult mai jos decat bazilica, de plan aproape patrat si cu un impluviu central, comunica cu strada printr-o poarta ce se deschidea in zidul de sud. Impluviul, de plan patrat, lasa pe laturi culoare inegal de largi, fiind pavat cu lespezi de calcar si limitat pe cele patru laturi de o crepidoma ingusta pe care se inaltau cinci pilastri. Pe trei laturi, vest, nord si est, intre pilastri erau asezate cate trei coloane, sustinand impreuna cu pilastrii, acoperisul culoarului. Impluviul avea un canal ce dubla laturile de vest, nord si sud prin care se evacuau apele pluviale. Canalul iesea apoi de sub palat in strada, in coltul de sud-vest aflandu-se un put. Culoarul de sud era impartit prin ziduri de piatra legate cu mortar in cateva incaperi. Intre acestea se distinge baptisterium. Palatul de pe latura de est, impartit se pare in trei incaperi importante nu a putut fi cercetat in intregime.
Ansamblul acesta, asa cum arata in ultima sa faza, prezinta importante asemanari atat ca plan cat si ca tehnica constructiva, cu edificii de acelasi tip din Siria, deosebindu-se in schimb de celelalte bazilici din Dobrogea. Este, se pare, opera unui arhitect sirian si servea, probabil, drept sediu al episcopiei orasului. Materialele arheologice rezultate din cercetare sunt: placi de cancelli decorate cu profile si motive geometrice, realizate intr-un relief plat; capitele compozite de tip tarziu, unele din ele cu volute atrofiate si cu abaca trapezoidala, altele cu o bogata decoratie de frunza de acant, tratate plat si de motive zoomorfe, realizate intr-un relief inalt, proeminent; fusuri de coloane netede sau canelate.

Cercetarile arheologice desfasurate pana in anul 1992 in zona coltului de nord-vest al cetatii au permis avansarea urmatoarelor concluzii: In zona de est a suprafetei cercetate se poate observa curtina de nord a incintei elenistice, care pare sa se termine aici. Din acest zid, lat de 4.40 m, nu s-au mai pastrat decat fundatiile si prima asiza a paramentului exterior si a celui interior. Emplectonul a fost distrus in epoca moderna, probabil de o locuinta sau de un beci. Ultimul bloc al paramentului exterior se sprijinea pe soclul unei constructii formate din blocuri de calcar, ingrijit fasonate, elevatia acestei constructii pastrandu-se numai pe prima siza. Soclul are inaltimea de 0,38 m, iar prima asiza, retrasa, de 0,35 m.

Coltul de nord-vest al Cetatii Callatis

Ca tip si tehnica de constructie, monumentul apartine epocii elenistice. Constructia are o forma rectangulara cu dimensiunile de 11,35 x 10 m, respectiv 12 x 10,70 m pe soclu, iar destinatia ei ramane inca neclara. S-a emis ipoteza ca ar fi vorba de un altar, dar in coltul de sud-est al monumentului, la 4 m spre vest a aparut o latura construita in aceiasi tehnica, vizibila pe circa 2,50 m spre sud. Dupa toate probablitatile tinand seama de aparitia acestei laturi, intraga constructie, socotita ipotetic altar, nu poate fi altceva decat turnul de colt al primului zid de aparare al cetatii, construit in secolul al IV-lea i.e.n. Latura sus amintita ar putea reprezenta in acest caz capatul de nord al curtinei de vest al incintei elenistice. Din pacate nu a putut fi surprins si paramentul exterior, acesta fiind suprapus de capatul de nord al curtinei de vest al zidului de aparare roman si romano-bizantin.
O astfel de constatare arheologica ne indeamna sa credem ca acest prezumtiv turn a fost refolosit cu aceiasi destinatie in epoca elenistica tarzie si in cea romana si romano-bizantina.

In decembrie 1993, in perimetrul curtii interioare dintre hotelurile President (Scala) si I.G.A.F. au aparut trei faze ale paramentului exterior al zidului de incinta callatian, la limita sudica a curtinei vestice. Cele trei faze de constructie a zidului de incinta, aproximativ paralele si cu aceiasi orientare nord-sud, au fost notate, de la est la vest, dar si cronologic, I, II, III si IV.
Paramentul exterior al acestei prime faze e compus din blocuri mari de calcar cu bosaj (construit in tehnica opus graecum) si au fost evidentiate cinci asize.
La -2,23 m si 2,35 m est de fata exterioara a fazei I a aparut la fundatia zidului, cu pamant rosu, un bloc de calcar cu aceiasi orientare, nord-sud, cu latimea de 0,47 m, pe o lungime de circa 0,50 si 0,30 m grosime ce reprezinta corespondentul exterior amintit. Deci, in aceasta faza, dupa toate aparentele elenistica tarzie (secolul I i.e.n.), incinta a avut 2,35 m grosime.
Cea de-a II-a faza a paramentului exterior, a fost evidentiata la -0,25 si 0,23 vest de faza I, fiind identificate patru asize. Spatiul dintre cele doua faze a fost umplut in antichitate cu piatra, tegulae fragmentare, olane, toate cu urma de arsura puternica. Blocurile sunt de circa 0,55 m latime si prelucrate mai grosier. Ultima asiza este un bloc masiv de calcar, o arhitrava refolosita. Tehnica de constructie, precum si fasonarea rudimentara a blocurilor, masivitatea lor, ne indreptatesc sa datam ipotetic aceasta faza in secolele I i.e.n. – I e.n.
A III-a faza a paramentului exterior a aparut la -0,80 m si 0,12 m de faza a II-a, cu aceiasi orientare nord-sud si 0,90 m lungime. La constructia acesteia s-a folosit mortar cu nisip de mare, var, scoici, caramida pisata ce leaga blocurile acestei faze de faza anterioara. Zidul are grosimea la baza, inclusiv cele doua crepida de 0,60 m, pastrandu-se doar trei asize. La constructia acestei faze s-au folosit piese arhitectonice mai vechi, indreptatindu-ne sa identificam aceasta refacere cu aceea din 171, realizata sub indrumarea lui Marcus Valerius Bradua, oricum in timpul imparatului Marcus Aurelius.
Catre est, suprapunand faza I, a fost identificat un zid de blocuri de calcar legate cu lut rosu (faza IV), apartinand unei cladiri de epoca romano-bizantina dupa toate aparentele. Afirmatia se bazeaza atat pe existenta in componenta zidului a unor blocuri masive de calcar ce au facut parte dintr-un zid legat cu mortar cat si pe existenta in umplutura dintre faza IV si faza I a unor bucati de mortar antic si blocuri cu urme de mortar, legate si ele cu lut rosu.
Subliniem faptul ca in lipsa criteriilor stratigrafice de datare (stratul antic a fost ras de nivelul modern) in afara umpluturii antice dintre fazele I si II ale incintei, si a umpluturii tarzii dintre fazele IV si I, concluziile ce se impun se rezuma la ipoteza ca faza I poate fi elenistica tarzie, faza II romana timpurie, iar faza III poate fi pusa in corelatie cu refacerea incintei din secolul al II-lea, in timpul domniei imparatului Marcus Aurelius. Nu este exclus ca una din fazele II sau III sa aiba legatura cu inscriptia in limba greaca databila tot in timpul lui Marcus Aurelius, descoperita in necropola callatiana.

In anii 1993-1994, sapaturile arheologice cu caracter de salvare din zona Hotelului President au evidentiat urmatoarele:
Inca din primele zile cercetarile au constatat ca la construirea hotelului, zidul de incinta si edificiile antice care se mai conservau pana la acea data au fost rase la inaltimea nivelului de calcare, intre pilonii hotelului pastrandu-se parti din edificiile antice, dar mai ales un tronson al zidului de aparare. Ele fac parte din ultimele faze ale evolutiei urbanistice a orasului Callatis, de la sfarsitul secolului al VII-lea.
Cel mai important sit arheologic descoperit in perimetrul propus spre cercetare este paramentul interior al incintei callatiene apartinand acesteia si turnul descoperit in partea de sud a hotelului. In coltul de sud-vest, chiar la imbinarea celor doua laturi ale hotelului, a fost dezvelit un tronson din paramentul interior amintit. Sectiunea IV, care a fost trasata, a urmarit sa surprinda inaltimea elevatiei si fundatia incintei. Astfel, s-a constatat ca imediat sub planseul de beton ce uneste pilonii de subsol ai constructiei moderne se conserva emplectonul incintei pe inaltimea de aproximativ 1 m. Emplectonul este compus din pietre de calcar nefasonate, legate cu mortar obtinut din var, nisip, caramida pisata si carbune. Mai jos s-au pastrat doua randuri de asize cu inaltimea de 0,30 si respectiv 0,42 m, apoi o crepida lata de 0,10 m sub care se afla o alta asiza de 0,42 m inaltime, asezata pe o crepida de 0,18 m. Asiza urmatoare este lucrata mai neingrijit, fiind inalta de 0,32 m si urmata de o crepida de 0,12 m de la care incepe fundatia.
S-a constatat ca blocurile paramentului sunt prinse cu un mortar diferit de cel al emplectonului, avand in compozitie mai multa caramida fin pisata. Pe nivelul de la care incepe fundatia zidului au fost descoperite doua monede de bronz slab conservate. Dupa cum indica emplectonul pastrat, tronsonului defensiv din sectiunea IV ii lipsesc pietrele de parament, de la alte doua asize ramase in coltul de vest, lipsesc pietrele de parament, indepartate pentru introducerea unei conducte de canalizare contemporane. Groapa acestei conducte, ce intra sub fundatia blocului, a distrus pana la fundatie profilul de vest, la est acesta lipsind, fiind inlocuit de un pilon de beton al constructiei moderne.
Turnul de aparare al laturii de sud al incintei romano-bizantine a fost surprins in spatiul din sudul hotelului. Asemeni zidului incintei, asizele superioare si emplectonul au fost rase la data construirii hotelului (si anterior) pana la nivelul de calcare. La acest nivel, turnul a fost degajat la suprafata, constatandu-se forma sa rectangulara si latimea zidurilor de 3,05 m, pastrata pe laturile de sud si est, latura de vest fiind sub talpa blocului. Recent, cu ocazia indepartarii pardoselii hotelului in vederea reintroducerii instalatiilor de termoficare, s-a degajat si latura de vest a constructiei antice pe o portiune suficient de mare pentru a se confirma aceeasi latime a zidului si la latura vestica, cat si rectangularitatea turnului care masoara in interior 7,45 m.
In interiorul turnului din partea exterioara hotelului s-a practicat un sondaj ce a mers pana la adancimea de 4,75 m unde a fost surprinsa talpa fundatiei. Nu este exclus, datorita dimensiunilor mari ale turnului, ca acesta sa fie unul din cele doua turnuri mari ale portii de sud a cetatii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *