Necropolele

Necropola elenistica: Date mult mai precise, atat pentru datare dar mai ales pentru planul urbanistic al cetatii, ne ofera studiul necropolelor antice de la Callatis, a caror dispunere in spatiu este legata de cele doua drumuri antice de la Callatis la Tomis (sud-nord) si de la Callatis la Odessos (Varna, est-vest).
Cele mai vechi morminte datate in secolul al IV-lea i.e.n. se afla la numai 50 m nord de coltul de nord-vest al incintei callatiene si au in partea centrala celebrul mormant tumular descoperit in 1959 (Mormantul cu papirus), al carui inhumat in cista de piatra mai conserva un papirus, databil in aceeasi perioada.

Mormantul cu papirus

Din cele 52 de morminte cercetate in aceasta zona, 5 sunt de incineratie, din care unul reprezinta un rug comun pentru trei incineratii pe loc. Restul sunt morminte de inhumatie, atat in ciste de piatra cat si in gropi simple peste care se practicau acoperisuri in „doua ape“ din tigle si olane ceramice.
Alte morminte din secolele IV-III i.e.n. s-au descoperit in partea de vest a incintei la o distanta de 200-250 m, aici situatia fiind mai complexa deoarece o mare parte din necropola elenistica a fost afectata de marea necropola romano-bizantina.
La nord de cladirea muzeului (blocul Py 1) si la numai 12 m de mormantul cu papirus au fost cercetate 9 morminte de epoca elenistica, dintre care doua sunt morminte de incineratie, doua in cista de piatra, trei protejate de tigle si olane si doua gropi simple. In aceeasi zona s-au mai cercetat: un mormant de inhumatie apartinand unui copil, in groapa simpla cu colturile rotunjite, datat in epoca romana, alt mormant protejat cu olane datand din aceeasi epoca si un al treilea mormant din secolul al III-lea.
Cele doua morminte de incineratie fac parte din categoria mormintelor in trepte. Dupa saparea unei gropi dreptunghiulare cu dimensiunile de 2,10 x 1,15 m s-a practicat inca o groapa de forma elipsoidala care avea dimensiunile corpului de incinerat. Pe prispa formata intre cele doua gropi se asezau ofrande. La unul din cele doua morminte s-au descoperit un numar de 18 vase ceramice de uz comun, majoritatea fragmentare.
Un alt mormant, situat la -1,82 m de la nivelul actual de calcare, este de inhumatie in cista de piatra. Caseta are doua lespezi pe latura de nord, trei pe latura de sud si cate una la extremitati. Scheletul orientat est-vest, cu capul la est, era asezat pe spate, cu mainile intinse pe langa corp. La picioare, de o parte si de alta, se aflau doua statuete de teracota, una reprezentand un personaj feminin, drapat, cu coafura clasica, mainile in hymation, avand pe umar un porumbel. In momentul descoperirii statueta mai pastra culorile originale. Cea de-a doua statueta reprezinta Victoria inaripata in atitudinea desprinderii de la pamant, cu aripile ridicate deasupra umerilor, tinand in mana dreapta un porumbel. Si pe aceasta statueta se pastreaza culorile originale: aripile albastre, corpul alb si pete roz pe fata. Statueta este foarte bine relizata artistic, proportiile corpului amintind normele sculpturii clasice grecesti. Cele doua statuete dateaza mormantul in secolul al IV-lea i.e.n.

Statuete ceramice tip Tanagra
Victoria inaripata

Alt tip de mormant este reprezentat de cele in groapa simpla cu colturile rotunjite, peste care s-au asezat pe laturile lungi cate trei olane alcatuind un acoperis in „doua ape“, pe coama fiind asezate alte trei olane inguste. Scheletele orientate est-vest, cu capul la est, erau asezate pe spate cu mainile pe langa corp.
O constructie speciala este reprezentata de mormantul unde deasupra gropii de inhumatie s-au asezat de o parte si de alta trei tigle in pozitie verticala, alte trei tigle acoperind scheletul, iar la imbinarea lor fiind situate cate doua olane pe creasta. Pe tigla din mijloc de pe latura de nord era asezat un bol ceramic de mici dimensiuni, cu firnis negru-argintiu, avand un zgrafitti pe fund. Bolul ceramic si cele trei monede de bronz callatiene asezate langa piciorul stang al scheletului dateaza acest mormant in secolul al III-lea i.e.n.

Complexul funerar tumular de la Movila Documaci: O situatie mult mai fericita a fost oferita de aparitia din luna august 1993, cand o sapatura de salvare a fost initiata de catre Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia intr-unul din cei mai importanti tumuli, cunoscut inca din perioada antebelica sub denumirea de „movila Documaci“. Sapatura arheologica a descoperit un complex funerar de mari dimensiuni. S-a constatat deasemenea ca acest tumul a fost afectat in epoca moderna de excavatii pentru obtinerea argilei. Complexul funerar este format dintr-un mormant de mari dimensiuni orientat est-vest si o constructie de forma rectangulara a carei functionalitate nu a putut fi stabilita inca. Mormantul este format dintr-o camera funerara cu dimensiunile de 3,56 x 3 m si 3,62 m inaltime in punctul maxim. Accesul in camera mortuara se face printr-un dromos situat la est, lung de 9,55 m si lat de 1,61 m. Constructia a avut doua faze: prima reprezentata de camera funerara si de o parte a dromosului ce au acoperisul in forma de bolta si sunt tencuite cu mortar, iar a doua faza este reprezentata de o parte din dromos, construita ulterior si adosata primei faze, cu acoperisul din blocuri mari de calcar asezate in „doua ape“. In camera funerara se mai poate observa o fresca policroma. Intrarea era prevazuta cu o usa ce avea un incadrament din marmura pictata cu motive geometrice.

Complexul funerar Movila Documaci
Complexul funerar Movila Documaci – Dromos

Mormantul a fost profanat in antichitate de doua ori, prima data la inceputul secolului al II-lea cand s-a patruns din partea de nord, spargandu-se o blocheta din peretele dromosului. Datarea acestei prime profanari s-a facut cu ceramica fragmentata descoperita, din care se remarca un opait.
A doua profanare s-a produs in secolul al IV-lea, cand s-a degajat intrarea principala a dromosului. Atat dromosul cat si camera funerara au fost umplute cu un strat de pamant gros de 0,65 m, iar din blocurile de piatra degajate s-a practicat o noua intrare mult mai mica, lata de 0,55 m si inalta de 1,30 m. Intregul complex a fost locuit, dovada marea cantitate de ceramica fragmentara reprezentand amfore si vase mai mici de uz comun. Cu exceptia unui zgrafitto pastrat incomplet si care poate fi considerat o chrisma, in rest nu avem alte semne crestine intr-o perioada cand in necropola romano-bizantina intalnim nu numai semnul crucii dar si invocatii cu caracter crestin. Acest fapt ne face sa credem ca mormantul a fost locuit de un grup de oameni certati cu legea, care transformasera acest loc in ascunzatoare.
In urma celor doua profanari a mai ramas din inventarul mormantului un inel de aur cu chaton reprezentand o broasca testoasa si doua varfuri de sageti din bronz.
Analiza stratigrafiei movilei si a profilului dintre cele doua monumente amintite dovedesc faptul ca monumentul rectangular este posterior constructiei mormantului cu dromos. Complexul funerar a mai evientiat existenta unor ziduri din blochete de calcar legate cu pamant (ringuri) ce aveau rol de protectie dar si rol ritual, si inmormantari secundare de epoca romano-bizantina.

Necropola romana: Cea de-a doua zona necropolara a Callatidei este cea din secolele II-III, ce se intinde la vest si nord de incinta elenistica la aproximativ 200 m.
Din numarul mare al acestor morminte (toate de inhumatie) un procent de 80% sunt dupa rit, ritual si mai ales dupa inventarul funerar morminte sarmatice. Se remarca la acestea un inventar deosebit de bogat costand in bijuterii de aur, vase de bronz, un impresionant numar de vase de sticla si arme. Elementul esential care singularizeaza aceste morminte de tip sarmatic este cel de ritual. Dupa saparea unei gropi dreptunghiulare in peretele de est se practica o adancitura boltita care, dupa depunerea inhumatului, se astupa cu un zid din blochete de calcar legate cu pamant. Detalii de ritual se pot observa numai la practicarea gropii propriu-zise de inhumat, orientarea la est a capului determinand dupa anotimp (de unde rasarea soarele) saparea gropii mari de forma dreptunghiulara. Aceste tipuri de morminte au fost intalnite in zona Saturn.

Vase de sticla

Alte tipuri de morminte de epoca romana au fost evidentiate in zona sensului giratoriu. Unul din morminte, de inhumatie in groapa simpla, prezinta un rand de pietre pe laturile de nord, est si vest. Scheletul orientat est-vest, cu capul la est, se afla pe spate, cu mainile intinse pe langa corp. Mormantul apartinea unei femei si avea un bogat inventar funerar. Notam un castron mare cu diametrul de 0,35 m din ceramica fina peste care s-a aplicat un slip roscat-maroniu. Sub buza ingrosata sunt aplicate doua porti circulare, iar pe un fund prezinta planta pedis. In castron erau asezate doua vase mari de sticla (o cana si un unguentarium), o patera de bronz cu torti aplicate avand la partea superioara a buzei doua masti; pe fund, patera avea incrustatii de argint. Tot aici s-a aflat o situla inalta de 0,21 m reprezentand un animal fantastic, cu cioc de cocos, ochi de om, urechi de lup si avand pe corp orificii in care patrundea lumina de la un opait plasat in interiorul vasului. In zona capului si a gatului s-au gasit doi cercei mari de aur, un pandativ de aur de forma dreptunghiulara avand in cele patru colturi pietre semipretioase, iar in mijloc un rubin in forma de lacrima.
In acelasi mormant s-a descoperit un al doilea pandativ, tot din aur, cu decoratii globulare in forma de potcoava mult latita. Vasele de sticla, castronul si patera, dateaza mormantul in prima jumatate a secolului al II-lea.
Un alt tip de mormant descoperit reprezinta o caseta de piatra, realizata din patru lespezi lungi de 1,95 m, respectiv 0,72 m la capete. Scheletul era asezat pe spate, cu mainile pe langa corp. In zona capului, orientat spre est, s-au descoperit doi cercei din aur, iar la picioare un vas de sticla tip cana cu gat cilindric si toarta lata cu mai multi venticuli.

Necropola romano-bizantina: Cunoscuta specialistilor din mai multe studii, comunicari si dintr-o mai veche monografie, rezultat al mai multor ani de cercetari arheologice, necropola romano-bizantina a Callatisului continua sa dezvaluie alte monumente funerare care prin inventar, manierea constructiva si mai ales prin inscriptii, confirma o intensa viata spirituala la Callatis in perioada de triumf a crestinismului.
In zona de sud si sud-est a necropolei amintite si la nord de soseaua Mangalia-Albesti, intr-un perimetru dreptunghiular lung de 45 m si lat de 30 m, au constituit obiectiv al sapaturilor de salvare un numar de 16 morminte, mai mult sau mai putin afectate de excavatiile mecanice.
Densitatea relativ mare a mormintelor intr-un spatiu mic, bogatia inventarului dar mai ales monumentalitatea unora dintre ele releva ca, topografic, ne aflam in zona centrala a necropolei, fapt ce permite o serie de observatii cu privire la organizarea legata de stratificarea sociala a cetatenilor orasului. Tehnica constructiva, a celor 16 complexe funerare permite o incadrare a acestora in patru tipuri distincte de morminte.
Atat prin studiul monografic amintit, cat si din alte descoperiri intamplatoare din intinsa necropola romano-bizantina se poate observa ca cele mai impunatoare constructii funerare sunt situate in zona imediata a soselei Mangalia-Albesti, mai ales in partea de sud-est a acesteia.
O prima categorie de morminte, cercetate in vara anului 1983, se incadreaza tipului de mormant de inhumatie cu protectie de olane mari, categorie bine datata pe intreg teritoriul dobrogean in secolul al IV-lea.
A doua categorie o formeaza opt morminte de inhumatie in casete dreptunghiulare executate din lespezi de piatra de calcar cu acoperamant din doua sau trei placi din acelasi material.
Un tip aparte de mormant funerar din necropola callatiana il reprezinta constructiile subterane cu cale de acces – dromos. Sunt morminte in care s-au practicat inhumari repetate, fapt bine surprins in timpul cercetarii. Un astfel de mormant situat la -1,63 m de la nivelul actual de calcare avea o camera de forma dreptunghiulara realizata din blochete de calcar legate cu mortar in a carei compozitie se gasea caramida pisata. Peretii camerei funerare mai pastrau resturi din tencuiala facuta cu mortar de aceiasi culoare. Lungimea incaperii era de 2,10 m, latimea de 1,55 m iar inaltimea de 1,35 m. Camera a servit mai multor inhumari. Din prima faza s-au cercetat patru schelete de adulti, gasite sub un strat de 10 cm grosime de argila, peste care s-au inhumat un numar de 11 corpuri umane. Inhumatul din prima faza, surprins langa peretele de nord al camerei funerare avea capul acoperit cu o tesatura din fir de aur. In dreapta capului erau asezate doua unguetarium din sticla cu irizatii albastre.
Legat de varietatea inventarul funerar descoperit in astfel de morminte mentionam descoperirea unei statuete ceramice reprezentand o figura feminina cu un disc de sticla pe abdomen. Aparitia unor astfel de statuete ceramice in morminte crestine reprezinta o raritate pentru Scythia Minor.
Din categoria mormintelor hypogeice cu camera boltita si dromos se remarca un exemplar aflat la partea de est a perimetrului afectat de sapatura mecanica.
Exista un element care ne determina sa presupunem ca a avut loc si o a treia faza de inhumare si anume: in jurul crucii centrale de la intrarea din dromos spre camera funerara s-a trasat, prin sapare, un cerc care inscria crucea pictata cu vopsea rosie. Consideram ca circumscrierea crucii reprezinta momentul in care s-a facut ultima inhumare dupa care s-a blocat definitiv atat intrarea in dromos cat si cea prin care se intra in camera funerara.
Tipul de mormant hypogeic atat de bine atestat in necropola romano-bizantina de la Callatis sprijina ideea unei vieti economice infloritoare, o intensa viata spirituala precum si existenta unor familii bogate care ridicau astfel de morminte funerare.

Mormantul crestin cu psalmi: Constructia funerara a fost surprinsa la -1,20 m de la nivelul actual de calcare si consta dintr-o camera rectangulara, lunga de 3,60 m, lata de 2,30 m si inalta de 2,18 m in punctul maxim al tavanului boltit. Construita din blochete de calcar, frumos fasonate, legate cu mortar alb, cu urma de caramida pisata, camera funerara prezenta tavanul boltit tencuit cu un liant alb-cenusiu de proasta calitate, in compozitia sa gasindu-se multa pleava.
Accesul de la nivelul antic de calcare, situat la -1 m de cel actual, se facea printr-un canal de acces – dromos – lung de 3 m si prevazut cu 5 trepte care coborau pana la cota de -2,20 m. Pe peretele de est s-a practicat intrarea in camera funerara, calea de acces fiind blocata cu o lespede de calcar, fasonata in asa fel incat sa inchida perfect intrarea in mormant. Culoarul de acces este acoperit cu trei lespezi de calcar, iar de la nivelul ultimei trepte tavanul este boltit si tencuit cu acelasi material folosit si in camera funerara. Deasupra intrarii, cat si pe peretii laterali ai dromosului sunt pictate cu vopsea rosie cate o cruce avand capetele hasterelor latite. Deasupra crucii centrale se afla o inscriptie in limba greaca, scrisa cu aceeasi vopsea rosie: „Doamne ajuta-ma si spala-ma“ (in sensul – mantuieste-ma).

Mormantul crestin cu psalmi

Ineditul camerei funerare consta din perforarea pe peretii de est si vest, la inaltimea intrarii a cate patru orificii in care erau asezate patru barne ce sustineau o podea de scanduri pe care s-au practicat ultimele inhumari, 9 la numar. Fiecare din peretii camerei aveau in zona centrala cate o cruce pictata cu vopsea rosie.
Pe peretele de vest, la 1,20 m de la nivelul de calcare in camera, scrisa tot cu vopsea rosie, o inscriptie in limba greaca spune: „Nu ma voi teme si, Doamne, si pentru ca Tu (esti) cu mine“.

Mormantul crestin cu psalmi

Situatia surprinsa in momentul cercetarii, coroborata cu elementele de refacere usor vizibile atat la camera funerara cat si la dromos, indica cel putin doua faze distincte in care s-au practicat inhumarile.
Din prima faza s-au surprins, in cele patru colturi ale camerei funerare, un numar de 11 schelete umane adunate in adanciturile practicate in podina. La cele din coltul de sud-est s-a descoperit o cruce relicvar din aur, avand in centru o piatra rosie.
Pentru practicarea inhumarilor din faza a doua au fost necesare urmatoarele operatiuni: strangerea celor 11 schelete si reasezarea lor in cele patru colturi impreuna cu inventarul lor funerar; saparea in zid a celor opt nise de forma patrata in care s-au plasat cele patru grinzi sustinatoare ale podinei din scanduri si in sfarsit, tencuirea boltii, precum si a partilor centrale ale celor patru pereti pe care s-au pictat cruci si mai ales, s-a scris inscriptia cu vopsea rosie.
Inventarul funerar gasit la inhumatii din faza a doua consta din mai multe fragmente de vase ceramice de uz casnic si un vas cilindric din bronz, care poate sa fi servit drept o candela mica, mai ales ca pe peretele din apropierea vasului se pot observa urme de fum depus pe tencuiala.
Este mai greu de stabilit intervalul de timp care desparte cele doua faze atata vreme cat nu se poate face o comparatie exacta intre vechimea inventarului funerar din prima faza cu datarea cat mai precisa pe baza studiului epigrafic al inscriptiei care apartine celei de-a doua faze de inmormantare.

Intinderea necropolei romano-bizantine si plasarea ei cu mult in afara cetatii ridica mai multe probleme de urbanistica, verificabile numai in urma sapaturilor arheologice. Perimetrul relativ mic al incintei callatiene in secolele V-VI face nota discordanta cu intinderea necropolei din aceiasi perioada istorica. Singura explicatie ar fi acceptarea ideii unei intinderi mari a orasului in afara zidurilor de incinta. O alta concluzie care se impune din studiul topografic al amplasarii necropolelor callatiene este respectarea cu strictete a zonelor de necropola. La partea de nord a incintei gasim necropola plana si tumulara de epoca elenistica, in zona statiunii Saturn – necropola romana, iar la vest – necropola romano-bizantina.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *