Termele Romane

Vedere generala

Spre capatul de sud al falezei, au fost descoperite si cercetate partial in anul 1964, vestigiile unei constructii antice. Prin natura materialului constructiv si a stilului arhitectonic, s-a dovedit ca aici se afla edificiul bailor publice, care era strans legat de Edificiul Roman cu Mozaic, a carei prelungire de sud o reprezenta. In urma cu 1700 de ani, locuitorii orasului Tomis veneau in aceste terme pentru a-si improspata trupurile, dar si pentru a socializa.

Zidul estic – Vedere generala

Ridicat cel mai probabil in aceeasi perioada cu Edificiul Roman cu Mozaic, edificiul se compunea din mai multe sali si camere (vestibule), din nefericire, distruse in mare parte, de lucrarile edilitare moderne. Totusi, s-a pastrat sala principala a cladirii si un vestibul prevazut cu o scara de legatura intre edificiu si nivelul de calcare al orasului orasului. Lunga de 30 m si lata de 10 m, sala principala era pavata cu dale mari de marmura (60 x 40 x 4 cm). Cercetatorii sunt de parere ca baile publice romane de la Tomis aveau o suprafata de cateva de hectare.

Peretele longitudinal de est, construit cu spatele la faleza, este relativ bine conservat (inaltimea maxima 5,40 m). El se compune, de fapt, din doua ziduri lucrate in randuri alternative de caramizi si blocuri de calcar, in stilul „opus mixtum”, – aflate la 0,50 m distanta unul fata de altul – si in care s-au practicat numeroase orificii, care permiteau o permanenta circulatie a aerului. Si intr-un caz si in celalalt, este vorba de solutii obisnuite in tehnica romana, care urmareau protejarea constructiilor de pericolul igrasiei si incalzirea egala a edificiilor, indeosebi in sezonul rece, prin circulatia aerului cald produs in instalatiile subterane de incalzire – „hypocaust„.

Zidul estic – Detaliu orificii circulatie a aerului

Remarcabil este mortarul folosit: realizat dintr-un amestec de var, praf de calcar si resturi de caramida si ceramica, avea proprietati hidrofuge si o consistenta care rezista dupa mai bine de 1700 de ani de la realizarea sa.

Detaliu mortar

Din sala centrala a termelor,  prin una din intrarile de pe latura de sud se patrundea intr-un vestibul  larg (cca.60 m²) pardosit cu dale de piatra, de unde o scara cu trepte largi  urca la nivelul orasului. Sub scara exista o incapere anexa, cu acoperisul boltit, lucrata din caramizi.

Intrarile sudice

In spatiul din afara edificiului, pe toata lungimea zidului de vest (distrus pana la nivelul pardoselii in perioada moderna) s-au gasit oranduite tuburile de ceramica ale sistemului de incalzire subteran. Aerul cald si aburul produse in aceasta instalatie incalzeau in mod egal peretii cladirii (in zidul de sud s-au gasit incastrate, pe inaltime, tuburi ceramice prin care circula aerul incalzit), iar in substructia zidurilor au fost descoperite cateva canale cu aceeasi destinatie.

Zidul vestic

Un element deosebit de important  in cunoasterea functionalitatii acestui complex este dat de descoperirea unei inscriptii pe arhitrava ancadramentului intrarii de est ce ducea intr-o mica incapere sub casa scarii. Incaperea este cunoscuta in literatura de specialitate sub denumirea „Lentiarion”, locul unde se tineau cearsafurile din in (linum) utilizate pentru buna functionare a bailor. Descifrarea inscriptiei in limba greaca a permis concluzia ca edificiul de fata adapostea una dintre baile publice ale orasului, ale carei  anexe fusesera ridicare prin cheltuiala personala a unui cetatean numit Hermippos, fiul lui Attas.

Inscriptia de la intrarea in Lentiarion

Impunatoarea constructie termala de la Tomis se cunoaste insa destul de putin, numeroase incaperi si compartimente specifice bailor fiind ascunse in pamantul de sub faleza orasului. Totusi, dimensiunile salilor degajate permit reconstituirea, in mod imaginar, a proportiilor arhitectonice monumentale ale cladirii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *