Zona „intramuros”

Cercetarile arheologice desfasurate in ultimii ani in zona intramuros a cetatii romano-bizantine au pus in valoare urmatoarele situri:
– Hotel Zefir: In primavara anului 1993 a fost efectuata o cercetare arheologica cu caracter de salvare in zona fostului Hotel Zefir. Sub nivelul de daramatura format din piatra, olane, chirpic ars si cenusa ce demonstreaza inca o data incetarea violenta a vietii in cetate la sfarsitul secolului al VI-lea si inceputul secolului al VII-lea, au fost identificate ruinele a doua cladiri de epoca romano-bizantina.
Prima cladire, orientata nord-nord-vest – sud-sud-est, are vizibil numai zidul de sud-vest, lat de 0,60 m si lung de 2,50 m, realizat din blochete din calcar legate cu pamant.
Pavajul edificiului, realizat din caramizi de 0,32 x 0,32 x 0,04 m, se pastreaza pe o suprafata de circa 2,40 x 2,20 m. Orientarea si placile de cancelli fragmentare indreptatesc supozitia ca ar putea fi vorba de un edificiu basilical, insa cercetarile nu au mai putut continua datorita afectarii acestui edificiu de o conducta moderna.
Moneda de la Mauriciu Tiberiu (588), descoperita pe pavaj, plaseaza incetarea functionalitatii acestui edificiu si a locuirii romano-bizantine in cetate la sfarsitul secolului al VI-lea si inceputul secolului al VII-lea. O alta faza de locuire in aceasta zona este reprezentata de un pavaj din dale masive de calcar, iar materialul ceramic (coaste de amfore cu striuri marunte, opait fragmentar cu medalioane pe disc) poate lega functionarea acestei faze de perioada Anastasius – Iustinian.
Tot acestei faze apartine zidul unei locuinte cu orientare sud-vest – nord-est, realizat din blochete din calcar legate cu pamant, lat de 0,50 m si lung de 6,25 m. Locuinta are si un vas de provizii (dolium) in partea de sud-est.
Orizontul de locuire elenistic reprezentat si el prin mai multe faze, poate fi datat pe baza materialului ceramic (fragmente de amfore Thasiene, boluri fragmentate si fragmente de kantaroi), in secolele III-II i.e.n.
– Hotel President (Scala): In anii 1993-1994, Muzeul de Arheologie Callatis Mangalia a initiat in zona fostului Hotel Scala – acum President (sediul Centrului Roman de Afaceri „Marea Neagra”), ample cercetari arheologice cu caracter de salvare ocazionate de lucrarile de reparatie a hotelului si de constructie a unui restaurant.
Situatia inregistrata in urma cercetarilor este urmatoarea:
Pe o suprafata de peste 1000 m² au fost descoperite aspecte de urbanism de epoca romano-bizantina, ale unui cartier sudic al Callatisului. Cartierul a fost strabatut de o strada principala orientata est-vest, lata de 6 m, pavata cu dale cioplite din calcar. Strada era prevazuta cu un canal de scurgere colector si el construit din dale mari de calcar, de 1 m adancime si 1 m latime, in care se deversau alte canale mai mici ce veneau din cladirile sau curtile interioare aflate la nord sau la sud de strada principala. Canalul, ca si strada, a functionat in decursul secolului al VI-lea si inceputul secolului al VII-lea, dupa cum o dovedesc monedele de la Justin I (518-527) si Justin II si Sofia (565-578), descoperite in depunerile din canalul sus amintit. Catre sfarsitul secolului al VI-lea, datorita decaderii cetatii, planul urbanistic se complica, iar strada principala este blocata in extremitatea sa vestica de un zid realizat din blochete de calcar legate cu pamant, datat si el de o moneda Justin al II-lea.

In extremitatea sa estica, strada principala se intersecteaza cu o strada secundara orientata nord-sud, bordata la est de un edificiu databil in secolul al VI-lea. Zidurile acestui edificiu au folosit drept fundatie ziduri mai vechi, de secol IV, carora le apartine si un pavaj din dale mari de calcar datat cu o moneda Theodosius (379-375) si cu margele policrome din sticla, caracteristice acestei perioade.
La vest de aceasta stradela, care are si ea canal de scurgere ce se racordeaza cu un canal principal, se poate observa o curte interioara, o fantana si un bloc de parament cu o cruce incizata, refolosit probabil la un edificiu basilical.
La sud de strada principala situatia este mai complexa, in sensul ca vestigiile antice au fost grav afectate de o cladire moderna si o groapa cu var. Putem aminti aici o cladire cu subsol si pilon central, databila in secolele V-VI, prin ceramica descoperita; cladirea adaposteste cel putin patru dolia si nu este exclusa ipoteza ca ne aflam in fata unui horreum. Latura de est a acestei cladiri are 6,50 m si este realizata din blochete de calcar refolosite, legate cu pamant.
Strada, situata la est de edificiul prevazut cu o incapere cu subsol, va fi dezafectata in momentul amenajarii in secolul al VI-lea a arterei principale. Si aici se remarca o a doua fantana ce are diametrul de 0,60 m. Refacerile datorate acestui moment vor crea edificii de dimensiuni mai mari, care vor dezafecta o alta strada orientata est-vest, datata in secolul al IV-lea si prevazuta cu doua canale colectoare ce au fost obturate de zidurile sus amintite. O parte din zidurile ridicate in secolul al IV-lea vor fi refacute sau dublate, deoarece si lucrarile constructive din secolul al VI-lea vor pastra, in general, aceeasi orientare impusa initial de existenta laturii de sud a zidului de incinta callatian si a portii de sud.
Tot in sectorul sudic a fost descoperit un mic edificiu termal adosat incintei, format din doua incaperi ce au zidurile realizate in opus mixtum, din piatra de calcar ce alterneaza cu straturi de caramizi patrate. Prima incapere are pardoseala ingrijit lucrata, din caramizi mari (0,57 x 0,37 x 0,04 m) si se pot observa urmele unei instalatii de hypocaust. A doua incapere este o cadita cu dimensiuni inegale (0,85 x 0,60 x 0,67 m), cu peretii realizati in opus mixtum si interiorul tencuit in opus signinum. Adancimea maxima pana la pragul de sus este de 0,65 m, iar in partea de sud cadita are doua orificii: de aductiune (astupat ulterior) si de scurgere. La circa 0,30 m de la fund, cadita e prevazuta cu o treapta placata cu marmura lata de 0,14 m. In daramatura din interior au fost descoperite tuburi fragmentate de apeduct ceramic (diametrul 0,16 m) si fragmente ceramice de amfore databile in secolul al VI-lea.
La nord de acest complex a aparut un pavaj din dale mari de calcar cochilifer si ghizdul unei fantani cu diametrul de 0,65 m, lucrat dintr-un singur bloc de piatra.
Sub pavajul sus amintit a fost identificat un alt pavaj datat cu o moneda, Phocas (602-610), ce corespunde nivelului de constructie a unui canal in care se deversau apele edificiului termal. Canalul e construit din blochete de calcar (5-6 asize) legate cu mortar si este pavat cu tigle asezate cu partea concava in sus pe un pat de nisip. Acest canal se racordeaza cu un altul cu directia nord-sud si mai apoi se deverseaza in canalul magistral sus amintit. Faptul ca moneda de la Phocas a fost descoperita sub ultimul nivel constructie demonstreaza ca la inceputul secolului al VII-lea preocuparile urbanistice eru inca prezente in cetate.
Al doilea canal se afla sub o stradela cu aceiasi orientare, perpendiculara pe strada principala. Partea estica a stradelei e marginita de un zid lat de 0,50 m ce compartimenta o incapere pavata cu dale mici din piatra si caramizi in dreptul pragului. Pe acest nivel de calcare s-au descoperit fragmente ceramice din vase diferite, ornamentate cu striuri si o ploscuta ceramica ornamentata pe ambele fete cu crux ansata, databila in secolul al VI-lea.
Orizontul elenistic descoperit numai in trei sondaje pentru obtinerea unei stratigrafii complete este documentat in zona de sud-est a sapaturii printr-un pavaj din piatra de calcar sfaramata, ce apartine unui zid din blochete de calcar lat de 0,60 m si pastrat pe 4-5 asize, ridicat pe pamantul viu. Materialul ceramic descoperit dateaza zidul in prima jumatate a secolului al III-lea i.e.n.
Un alt orizont elenistic nederanjat a fost identificat la nord de strada principala si incaperea cu subsol, intre -2,65 m si -4,10 m adancime de la nivelul actual de calcare, unde au fost cercetate mai multe faze de locuire elenistica, din care cea mai veche este datata in al treilea sfert al secolului al III-lea i.e.n. printr-o toarta stampilata de provenienta sinopeana.
Trebuie subliniat faptul ca activitatea constructiva romano-bizantina inceputa in secolul al IV-lea in epoca Diocletian – Constantin cel Mare a „ras“, printr-o nivelare masiva depunerile arheologice de epoca romana si partial elenistica, fapt constatat dealtfel in majoritatea siturilor arheologice cercetate in ultimii ani la Callatis.
Intregul sit arheologic din zona Hotelului President, a fost conservat, restaurant si amenajat din punct de vedere muzeistic in holul hotelului si la subsolul restaurantului.

Apeductele cetatii: Cercetarile arheologice de teren si descoperirile ocazionale au evidentiat sistemul de aprovizionare cu apa potabila a cetatii in epoca romana si romano-bizantina dupa cum urmeaza:
Pe versantul nordic al vaii lacului Mangalia au fost cercetate in mai multe puncte urmele apeductelor ce aveau mai mult ca sigur caput aquae in zona izvoarelor de la nord de satul Hagieni. Aceste izvoare deosebit de puternice constituie principala sursa de apa a orasului si astazi.
La cismeaua de langa sediul I.A.S. Albesti au fost descoperite cu ocazia lucrarilor de extindere a statiei de pompare, tuburi fragmentate de apeduct ceramic cu diametrul de 0,18 m.
La aproximativ 300 m vest de podul ce desparte lacul sarat de iazul Hagieni a fost cercetat un camin de decantare al aceluiasi apeduct. Caminul de decantare realizat din caramizi fragmentate este tencuit in interior cu opus signinum. La 100 m est de acest punct lucrarile pentru excavarea pamantului galben au distrus partial un tronson din apeductul ceramic, avand acelasi diametru.
La est de podul amintit au fost evidentiate in cinci puncte urmele unui apeduct de tip canalis structilis ce este realizat din blochete mici de calcar legate cu mortar, iar cuveta este impermeabilizata prin tehnica opus signinum, capacul fiind realizat din placi de calcar nefasonate, egalizate cu mortar.
Apeductele urmareau curbele de nivel de pe malul lacului si este de presupus ca apeductul de tipul canalis structilis colecta apa de la doua sau mai multe apeducte din tubuli.
Fragmente din apeducte din tubuli au fost descoperite ocazional in zona statiei de epurare a Intreprinderii de Apa – Canal si pe strada Stefan cel Mare.
Cercetari mai vechi au stabilit ca alte doua surse de apa ale cetatii au fost in zona actualului sat Dulcesti (8 km nord) si in zona „la Oban“, cunoscuta pentru bogatia in izvoare sulfuroase. Fragmente din apeductele de tubuli au fost descoperite in santurile de canalizare din zona actualului sens giratoriu.
Atat apeductele de tip canalis structilis cat si cele de tubuli au analogii la Tomis, Histria si Tropaeum Traiani, putand fi datate la sfarsitul secolului al III-lea si inceputul secolului al IV-lea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *